Petrecerea lui Belial

Erik Morgan

Surprins de gestul lui Darius, Erik se sprijini cu palmele de pieptul demonului menţinând contactul vizual. "Numele meu este Erik", zise devenind încântat de apropierea cu care fusese în sfârşit răsplătit. "Normal că dansez, cum aş putea să te refuz?" continuă luându-l de mână, ajutându-l să scape de tavă şi făcându-şi loc cu el prin mulţime.

Darius îl urmă pe Erik pe ringul de dans, deși nu asta fusese intenția lui. Nu prea voia să atragă atenția asupra lui, deoarece servitorii nu aveau dreptul să danseze cu invitații, însă la cum îl știa pe stăpânul său, nu avea să fie chiar o problemă. Îl luă pe înger de mână și își mișcară amândoi trupurile pe o melodie lentă. Compania sa era chiar plăcută, deși se vedea clar pe chipul său ce fel de persoană obraznică era.

Fără să anunțe pe nimeni, Belial ieși din camera sa direct în mulțime, căutându-și servitorul impertinent. Acolo era, Darius, dansând cu îngerul de parcă nu era niciun bai. Acesta se duse la el trecând prin mulțime și prin toate perechile de dansatori, creând vâlvă, căci toată lumea îl recunoștea și îi punea la îndoială prezența. Toate intrările în scenă ale demonului erau dintre cele mai grandioase și mai planificate. Ajungând în dreptul lui Darius, acesta îi puse mâna pe umăr, exact când la cererea sa, muzica se oprii. „Mă întrebam unde ai fost când te-am strigat de zece ori, Darius, dar văd că te distrezi la petrecere. Poate ai vrea să-ți aduc un pahar de șampanie, o brioșă, sau, hmmm, nu știu, pieirea? Așa, să te simți mai comod.”

ooc: Oh, deci avem de-a face cu demoni inocenţi, chiar îmi place.

Linneus Grayson

În căutarea fratelui ei, Linneus urmăreşte dansul demonilor cu funcţii ceva mai importante. «Darius, pe unde umblii?» gândeşte ea în timp ce se plimbă cu paşi dansanţi printre grupurile de demoni. O privi pe Scarlet de la depărtare fiind sigură că ea ştia unde era Darius. În timp ce se apropia de Scarlet se întrebă unde era îngerul care avusese tupeul să vină aici şi să creeze un asemenea agitaţie. Vazând-o pierdută pe prietena fratelui ei, Linneus urmări privirea femeii şi văzu un tânăr dansând alături de un altul. În următoarea clipă realiză că defapt cei care dansau erau îngerul şi însuşi fratele ei, Darius. «Ei, Darius, asta-i bună! Chiar tu ţi-ai găsit să dansezi acolo cu înaripatul ăla!» gândi ea poziţionandu-se lângă Scarlet, cu o figură dezaprobatoare pe chip.

Lucifeer era și el acolo ,prin mulțime ,discutând cu un demon .Apariția lui Belial fusese total neașteptată pentru el .Se apropiase discret de cei doi,surprins încă de modul în care lucrurile se desfășuraseră .Se întreba de ce Belial nu își făcuse ca de fiecare data o apariție grandioasa .

Erik Morgan

Erik privi deranjat în jur după ce muzica fusese întreruptă. Aproape că vru să comenteze când auzi vorbele autoritare ale cuiva din apropiere. Se desprinse de Darius şi privi înspre bărbatul care vorbise. Înmărmuri pe loc la vederea frumuseţii sale, aproape că deveni invidios, dar acest sentiment încetă din a exista în momentul în care avu ocazia de a-i vedea ochii. Era întradevăr minunat cum o fiinţă putea fi atât de frumoasă. Realiză că acela era. întradevăr, Belial şi înţelese de ce era atât de maiestuasă petrecerea.

Darius mai avea puțin și își dădea o palmă peste față. „Uite, Beli- adică stăpâne, pot să explic asta...” Cum avea să explice asta? Nu putea să explice asta. „Bine poate că nu pot să explic, dar uite, m-am lăsat puțin dus de val și... adică nu-i nimic ce nu putem repara, nu? Nu?”

Pentru o pereche de butoni intrase Darius în bucluc. Pentru o pereche de butoni vechi de care Belial nu se putea descotorosii. Era absurd. Atât de absurd încât Darius se enervă. „Uite ce e, stăpâne, ce ar fi să iau ăștia” - și luase butonii din mâna lui Belial, „și să fac asta”, apoi îi aruncă pe jos și îi călcă în picioare. E o scuză destul de bună pentru tine?

Lucifeer avusese norocul sa-si tina gura la timp pentru ca remarca lui cu siguranță i-ar fi adus moartea .Nu-și dorea deloc asta .Totuși trebuia sa-i spună lui Darius,poate într-un moment mai bun,cât de mult i-a plăcut actul sau de răzvrătire.

„Știi ceva, Belial, chiar aș face-o, dacă nu mi-ar fi scârbă că au făcut-o atâția înaintea mea.” Unii demoni începuseră să râdă, alții se încordară, dar majoritatea dădeau să plece, pentru că replica pe care a dat-o Darius l-ar fi enervat în orice circumstanță pe Belial.

Scarlet o văzu pe Linneus apropiându-se și merse către ea, întrebând-o. „Ce dracu a pățit frate-tu? Vrea să fie omorât sau ceva de genul ăsta? Nu m-aș mira dacă Belial l-ar da afară în șuturi.” Văzuse un demon stând în mulțime și privind cearta, însă atitudinea acestuia îi sării în ochi. Se gândi dacă ar trebuii sau nu să meargă la el, dar doar îi făcu semn din cap.

Linneus Grayson

"Ah, la naiba cu toate, ştiam eu că îngerul ăla va aduce numai necazuri! Scarlet ce să fac? Nu l-am văzut în viaţa mea purtându-se aşa cu Belial şi al dracului dacă nu-i dau şi eu vreo două şuturi dacă nu se potoleşte!" zise Linneus strângând din pumni tensionată.

occ : iroha , finalul este epic :3
Lucifeer oftase si isi facuse aparitia langa Scarlet "
"La naiba. S-a sfarsit rau,mai rau decat as fi crezut si daca ar afla ca tu ai fost ,ar fi mult mai rau .Scarlet ,sper ca nu ai de gand sa te dai asa de gol ."

occ: Doamne ce mişto ai scris, te ador Iroha.


Erik rămase puţin crispat, se legănă de pe un picior pe altul realizând că nu mai e el atracţia serii. Fu îngrijorat în tot acest timp şi realiză că defapt totul ieşise bine. Privi în urma lui Belial şi dădu din umeri. Înafara faptului că îl numise stârpitură, nu îl rănise cu nimic, totul era defapt prea perfect. Nici măcar nu avea să fie pedepsit.

Linneus Grayson

Linneus privi de la Lucifeer la Scarlet şocată. "Scarlet! Cum ai putut să-l aduci pe ăla aici? Ah, eşti mulţumită de ce-a ieşit?"

Lucifeer privi mult mai ingrijorat la Linneus :
" Nu e vina ei ca s-a terminat asa" rostise el pe un ton intelegator

occ: Nu-i zi asta că se urcă la cap.


Demonul avea dreptate, putea să fie și mai rău, iar faptul că Linneus aflase înrăutățea cu mult situația. „Sunt sigură că Belial va afla, dacă nu știe deja. Belial nu e prost, iar regele e neiertător când vine vorba de prințul său preferat. Cred că am făcut o mare greșeală când l-am adus pe Erik aici. Îngerul ăla m-a prostit de-a dreptul. Am nevoie de un plan.”

Lucifeer urmarise cu privirea ingerul si ii facuse semn sa vina apoi privise spre Scarlet :
" Am putea sa dam vina pe altcineva ,dar cine? Nu cred ca cineva isi risca asa pielea aici " oftase el

Sora lui Darius, Linneus, fără să-l mai bage în seamă pe Lucifeer, se repezi către fratele ei prinzându-l de umeri: "Idiotule! Ştii ce-i cu tine?! Ce naiba te apuci să faci? Eşti conştient că nici dacă îi săruţi picioarele nu te va ierta? Imploră-l să te ierte, fă ceva! Vrei să dispari pentru totdeauna? Nebunule!" îl zgâlţâise apoi privise către Erik şi abia se străpâni să nu-i sară la gât.

În timp ce toată lumea vorbea sau murmura, Yair merse să încerce ușa, care, desigur, era închisă cu magie. Numai cel care a făcut vraja, sau cineva cu o magie mult mai puternică ar fi putut să deschidă ușa, așa că pe moment, erau blocați înauntru. Curva lui Satan îi blocase înauntru. Așadar, se așeză într-un colț al camerei și își adânci fața după genunchi așteptând să se întâmple ceva.

occ: Știu, sunt un jeniu. La școală mi se zice Oana distrugătoarea.

Erik Morgan

Erik înghiţi în sec şi se apropie de Lucifeer tensionat, în sfârşit dând ochii cu Scarlet în acea seară. Nu era sigur dacă scuzele ar fi rezolvat ceva, dar totuşi îşi ceru iertare de la Scarlet din cauza scandalului iscat. Nu vrusese să-i creeze probleme şi totuşi o făcuse. Neintenţionat, dar o făcuse.
Se poziţionă de partea opusă a lui Lucifeer din cauza faptului că nu voia să fie victima probabilei furii a femeii.

Linneus avea tot dreptul să-l certe pe Darius, având în vedere tot ce făcuse, dar ăsta era adevărul, Belial era uneori cel mai insuportabil demon din tot Infernul, însă pentru un moment uitase că depindea de el. „Surioară, am dat-o în bară și nu știu ce să fac.” Se duse la ușă și încercă să iasă, dar era imposibil de deschis, așa că de nervozitate începu să bată cu pumnii și picioarele în ea.