Petrecerea lui Belial

Pregătirile pentru petrecerea lui Belial, unul din cei șapte prinți ai Iadului sun în toi, atât pentru gazdă, cât și pentru invitați, care sunt obligați să aducă cel mai frumos cadou la care s-ar putea gândii, însă cadourile nu sunt pentru sărbătorit, ci pentru Satan. El alege cine trăiește și cine moare, în funcție de cadoul pe care îl aduce iubitului său demon. Este momentul din an pe care îl așteaptă cu toții.


Demonul stătea așezat în fața unei oglinzi uriașe și se lăsă pieptănat de servitorii săi, în timp ce alții îi pregăteau ținuta, făcând ultimele retușuri. Ca în fiecare an, Satan nu avea să vină la petrecere, dar el era cel care primea toate cadourile, iar acum, totul avea și mai puțin sens. Se zvonea că un demon spion invitase un înger la petrecere. Lui Belial nu putea decât să-i pară rău de acel demon, căci avea să fie pedepsit aspru în caz că cineva se va găsi să-i spună Regelui. În câteva ore ar fi trebuit să fie printre invitați și să se bucure, ajungând probabil să se îmbete și să facă vreo prostie. Nimic nu putea fi mai rău ca acum cinci ani când cineva îl adormise cu o vrajă și îl luă drept suvenir, strecurându-l afară din Infern, se gândi el. Dar desigur, anul acesta putea să fie și mai rău.

Scarlet DeLew

Scarlet era conștientă că făcuse o greșeală când îi trimise lui Erik invitația pentru că zvonurile se împrăștiaseră repede, însă acum nu mai avea ce face. Își scoase o rochie roșie, lungă și strânsă pe corp din garderobă și își aplică machiajul ei de seară. Mai erau două ore până la petrecere și în sinea ei spera ca Erik să fi uitat.

Lucifeer era nerăbdător.Invitația trimisa îngerului era atracția principala a serii ,după cum toți demonii de rang inferior spuneau . Se pregătise ,plănuind sa-și facă apariția ceva mai târziu .

Erik se pregătise de dimineaţă de petrecere, îşi luase o pereche de blugi negrii, un tricou alb, iar pe deasupra un sacou negru de care presupunea că avea să scape în cursul serii. Cugetase îndelung la ce cadou ar fi trebuit să ia după ce primise invitaţia. Era evident că unui demon nu-i putea lua ceva anost şi totuşi nimic prea obraznic. Era îngrijorat că oricine din rai avea să-i observe absenţa aşa că fusese în acea zi o pată ştearsă în tabloul raiului. Folosindu-se de puterile sale crease o mică fântână de ciocolată pe care avea să o ofere ca dar sărbătoritului.
"De ce aş fi îngrijorat? Cu siguranţă cadoul meu va fi mulţumitor, să fim optimişti..."
Cu acest gând intră în iad, mergând sigur pe sine către locul în care îi fusese specificat în invitaţie.

ooc: Cum să marchez gândurile personajului? Cu <> nu stiu de ce s-a şters..

fujoshi__yaoilover a scris:ooc: Cum să marchez gândurile personajului? Cu <> nu stiu de ce s-a şters..

<> probabil e de la html. Cu astea « » sau cu ghilimele englezești ( 'cam așa' )

Scarlet a scris:

fujoshi__yaoilover a scris:ooc: Cum să marchez gândurile personajului? Cu <> nu stiu de ce s-a şters..

<> probabil e de la html.  Cu astea « » sau cu ghilimele englezești ( 'cam așa' )

Okaz, mulţumesc. :3

Pentru următoarele 2 ore, Darius nu făcuse altceva decât să se agite de colo până colo pentru a se adigura că totul merge bine în legătură cu planificarea petrecerii stăpânului său. Invitaţii începuseră deja să îşi facă apariţia şi să lase cadourile la intrare, iar Darius nu se putea abţine să nu verifice de câte trei ori acelaşi lucru. Avea să fie o noapte lungă pentru el.

Oaspeeţii îşi făcură, in timp, apariţia, iar petrecerea era pe cale să înceapă cu adevărat. Sărbătoritul, însă, avea să îşi facâ apariţia mult mai târziu, să petreacă ceva timp cu invitaţi prefăcându-se că se distrează şi apoi să plece la fel de subit. Ca în fiecare an, acesta avea impresia că distracţia adevărată începea când pleca el. Lăsă oglinnda magică cu care putea să vadâ sala balului din mână şi chemă un servitor pentru a-l intrebba cât e ora.

Îngerul se simţea special în mulţimea de demoni. Avea impresia că toată lumea îl priveşte, deşi poate nu era aşa. O căuta cu privirea pe Scarlet de minute bune şi încă nu o zărea. În cele din urmă invită la dans o tănără cu aspect angelic, cu părul lăsat pe umeri în bucle lejere, îmbrăcată într-o rochie neagră. Deşi părea un înger, Erik era sigur de data asta că era doar în compania demonilor. Aşteptă răspunsul ei nerăbdător.

Yair aștepta ca Belial să își facă intrarea, căci majoritatea demonilor de rang inferior aveau voie să părăsească locul, însă înainte de a-și planifica ieșirea silențioasă, un înger, singurul înger de la petrecere și cel despre care toată lumea vorbea o invită la dans. Era fericită să retrăiască sentimentul care îl oferea aura sa, deoarece îi amintea de casă așa că acceptă, vrând să petreacă cânt mai mult timp în compania sa, doar pentru a prinde puțin dorul de trecut.

occ: Sper că despre mine era vorba O.o

Ultimii invitați sosiră și petrecerea decurgea fără vreun incident, așa că Darius se uită la ceas și constată că în doar Jumătate de oră toată lumea îl aștepta pe Belial să își facă apariția. Așadar, bătu la ușa stăpânului său și îl anunță că în curând avea să se alăture petrecerii.

occ: Mno, nu știu ce m-a apucat, dar voiam să-l certe cineva pe pisicel

Stăpânul se eliberase de prezența sa, așa că Darius se întoarse în sala de bal, oferindu-se să-i ajute pe ceilalți servitori care împărțeau băuturi și gustări invitaților. Luase și el un platou, iar după ce se învârtii câteva minute printre cei care dansau o văzuse pe Scarlet, unul din demonii spioni, și o bună prietenă. Se duse la ea și îi vorbi, luând-o în râs: „Singurică, draga mea? Ce s-a întâmplat cu îngerașul?”

occ: Da, era vorba de Yair, credeam că nu o să-ţi dai seama şi am încercat să adaug cât mai multe detalii posibile.

Erik Morgan

În timp ce Erik dansează cu Yair, el încearcă să afle cât mai multe despre ea şi despre felul în care arată asemeni unui înger. În timp ce dansează el priveşte şi prin împrejurimi încercând să o zărească pe Scarlet. Deranjat de faptul că nu o vede, Erik presupune că ea nu a venit şi că în felul ăsta a vrut ca el să pice de prost. Chiar şi după ce muzica se opreşte el continuă să îşi petreacă timpul în compania lui Yair ca măcar să o cunoască.

Văzând că Scarlet nu avea chef de vorbă, Darius luă platoul și se îndepărtase fără a mai spune nimic. Se gândea ca data viitoare când o vede pe Scarlet să-i pună o broască în păr, ca odinioară. Luă platoul și se îndreptă spre un cuplu format din îngerul Erik și ciudata e Yair și îi întrebă politicos întinzând platoul cu șampanie: „Doriți?”

Erik îl privi pe Darius surprins, expresia sa devenind uşor-uşor una încântată, privirea lui putea exprima chiar că flirta. "Desigur", răspunse în timp ce se servea cu un pahar şi, înainte să-l ducă la buze, îi adresă o întrebare celui care-l servise: "Sigur nu e otravă?",râse şi-l sorbi din priviri.

„Bănuiesc că dacă vrei să afli, trebuie doar să guști...” spuse Darius, zâmbind. Îngerii aveau un miros aparte care îi făcea pe demoni să se „îmbete” dacă nu erau obișnuiți, iar pentru el era prima dată când vedea astfel de creatură în Infern, așa că avea un impuls ciudat de a rămâne lângă el o perioadă.

Yair luă și ea un pahar de șampanie din mână servitorului și după ce băuse nu mai mult de o gură din alcoolul acela extrem de puternic îl lăsă undeva pe o masă. „Nu te supăra, dar nu știi când urmează să apară stăpânul Belial?” îl întrebă pe Darius, care părea absorbit de chipul lui Erik.

Erik Morgan

Erik zâmbi privind de la unul la altul bând şi el în cele din urmă din paharul său. Lichidul care păruse atât de inofensiv nu era nicidecum o otravă, dar se putea spune că pentru puţin timp îl dezorientă. Îngerul se sprijini de masa din preajmă fiind cât de discret fu posibil. "Oh, deci tu eşti un servitor?" întrebă Erik dezamăgit de această aparenţă.

Întrebarea lui Yair îi amintise lui Darius pentru ce era el acolo de fapt, se uită la ceas apoi spuse, adresându-se amândurora: „Eu sunt servitorul stăpânului Belial. Eu știu tot ce trebuie știut despre el, dar din păcate nu știu când are de gând să își facă apariția.” spuse el, încercând să facă pe grozavul. Îi făcu semn din priviri altui demon să-l cheme pe Belial odată pentru că toți începeau să devină nerăbdători.

Erik Morgan

Erik zâmbi admirând hainele celor din jurul său, tapetul din încăpere, chiar şi culoarea lichidului din pahar. Confident se apropie de slujitorul lui Belial şi-l întrebă care-i este numele. Putea să lege amiciţii, nu avea nimic de pierdut, în fond, nimeni încă nu îl cunoştea prea bine şi nici el nu era cunoscut, deci ca să se reîntoarcă aici avea nevoie de o prietenie.

„Darius mă numesc”, spuse acesta „dar aș putea să aflu și eu numele acestei făpturi angelice, și mai ales, ce caută aceasta în Infern?”. Îi așeză o mână pe brâu și îi șoptii, fără să audă cineva: „Știu că nu ar trebuii să fac asta, dar îmi acorzi acest dans?”