Camera lui Darius (Privat)

Erik Morgan

Erik se întinse dupa cană şi o duse la buze, inspirând mirosul cel mirific şi îngăduindu-şi să deguste lichidul cu gust amărui. Îl privi pe Darius şi zâmbi, evitând întrebarea legată de planuri, nu voia să ştie de rai momentan. Îşi ridică o mână şi-l mângăie pe obraz: "Iubire, normal că accept masajul, dar vino şi tu în cadă, alătură-te mie." rosti menţinând contactul vizual şi făcându-i loc să intre în apă.

Darius se ridică alene de pe marginea căzii, de unde vorbise cu Erik, și începu să-și scoată hainele una câte una, agale, lăsându-l pe înger să se bucure de priveliște. Desfăcuse cureaua cu un zgomot familiar și își lăsă pantalonii să cadă. După obicei, nu purta nimic pe dedesubt. După ce aruncă toate hainele într-un colț, se făcu mic în cadă, lângă Erik și după un moment de liniște, acesta îl împorșcă pe înger cu apă, râzând. „Dacă ai fi văzut ce fața ai făcut...”

Erik Morgan

Dacă Erik nu ar fi fost deja ud probabil s-ar fi supărat, dar încercă să nu dramtizeze din cauza unei mici glume aşa că lăsă cu solemnitate cana pe scaun şi începu să-l stropească pe demon, chicotind de reuşita de a-l uda. "Ia zi, ce faţă am facut?" spuse după ce îi prinse mâinile în ale sale şi se ridică în genunchi, aplecându-se încet asupra sa. "Nici măcar un striptease bun nu ai făcut" minţi el apropiindu-şi faţa de a sa.

Darius încercă să se elibereze din strânsoare râzând ca un prost, însă Erik îl ținea bine. „AI făcut cea mai adorabilă față, dragă” spuse acesta, scoțând limba în batjocoră. Nu ar fi fost o minciună de spus că Darius și-ar fi dorit ca acest moment să nu se termine niciodată. Darius nu era genul de individ care să se atașeze, dar niciun alt partener de al său nu mirosea a înger inocent, așa că se înțelegea de la sine.

Erik Morgan

Erik îl sărută, aprecia că Darius era atât de natural în preajma sa. Îşi muşcă buza de jos privindu-l. "Eu? Eu nu sunt adorabil." negă aşezându-şi mâinile în jurul gâtului său. "Darius spune-mi câte ceva despre tine. Abia dacă te cunosc. Ştiu că ai o soră şi că ştii să-ţi foloseşti buzele atât pentru a săruta cât şi pentru a aduce un 'îngeraş' ca mine în extaz. Haide, vreau să mă ataşez de tine şi tu te uiti la mine ca la maşini străine."

Darius rămăsese tăcut câteva momente, apoi înțelesese ce voia de fapt Erik de la el. „Ăăă, nu prea știu ce să spun despre mine. Eu sunt Darius, îmi place cafeaua, nu port chiloți pentru că sunt nașpa. Sunt servitorul lui Belial, care fie vorba între noi, e curva satului. Înafară de asta am o soră și un frate, plus un nepot foarte enervant. Dar tu, Erik? Despre tine ce ar trebuii să știu?”

Erik Morgan

Erik surâsese la fraza spusă despre Belial. "Mhm, eu voiam ceva mai detaliat, dar fie, merge şi aşa. Păi, despre mine.. Mă numesc Erik. Am fost om şi sunt un înger tânăr, abia m-am acomodat. Nu-mi place să fiu rănit din cauza asta te-am rugat să nu-mi laşi urme: ţin la corpul meu. Nu aş da nimic la schimb pe corpul meu. Îmi place să mă distrez şi... Nu crezi că toată treaba cu pergamentele e o distracţie?" râse. "Vreau ca să fiu puternic şi mi-aş dori să am un partener care să mă ajute.. Ce zici de propunerea mea?" întrebă îngerul pe neaşteptate, trecându-şi degetele pe braţul demonului.

În cameră se lăsă liniștea, demonul absorbind fiecare cuvânt rostit de Erik. Înțelesese atunci care fusese adevărata sa intenție încă de la început, și nu pricepuse cum de nu reuși să-și dea seama mult mai repede. Fusese păcălit de puțină duhoare de îngeraș și dat insistent din gene. Chiar și așa, nu îi părea rău pentru noaptea petrecută împreună cu îngerul, ba chiar o luase ca pe un plus. Ce alt demon s-ar mai fi putut lăuda că se culcase cu un înger? Chiar și așa, Darius încercă să-și găsească cuvintele potrivite pentru a-i respinge oferta. „Dacă nu aș avea destule probleme pe aici, probabil că aș accepta, dar după cum vezi, am câte ceva de rezolvat dacă nu vreau să fiu dat afară.” spuse acesta, pe cu totul alt ton decât mai înainte, ieșind din cadă și înșfâcând un prosop.

Erik Morgan

Erik îl prinse de antebraţ şi-l privi serios. "Te supără faptul că ţi-am propus asta? Darius doar gândeşte-te, e o opurtunitate foarte bună pentru tine, mai ales acum că eşti ameninţat cu alungarea de aici! Haide, nu e aşa rău că ţi-am propus asta, puteam să vorbesc cu oricine despre asta, dar mi-ai părut cel mai drăguţ de aici. Crezi că mi-ar place să mă arunc în aşa ceva cu un demon idiot? Tu eşti mai bun de atât. Nu-ţi cer să accepţi acum, doar hai să ne mai vedem şi mai vorbim.." zise zâmbindu-i şarmant.

Darius se uită la Erik fără vreun fel de expresie facială, în timp ce își înfășură corpul cu un prosop. „Dacă lucruile se vor aranja, atunci mă voi mai gândi la asta, Erik, însă după cum vezi, iadul e tot ce am și vreau să rămână al meu, căci altfel nu am unde să mă duc. Nu toți suntem la fel de norocoși ca și tine, așa că nu ne permitem să umblăm după pergamente care, cine știe, poate nici nu sunt reale. Nu vreau să o iei personal, dar țin la locul meu aici și nu vreau să îl pierd... Însă mi-ar plăcea să ne mai întâlnim...”

Erik Morgan

Îngerul îl privi în acelaşi fel şi oftă. În cele din urmă zâmbi. "Bine, mă bucur că eşti atât de statornic în ceea ce priveşte loialitatea şi te înţeleg." Se ridică la rândul său şi merse să-şi culeagă hainele. Nu era pudic şi nici nu s-ar fi lăsat intimidat de priviri deci nu avusese nevoie de vreun prosop. Se încălţă în timp ce admiră pentru o ultimă dată în acea zi tablourile. Avea nevoie de cineva mai curajos, cineva care nu s-ar fi speriat de o propunere, iar Darius nu părea genul. Aproape că-i părea rău, dar nu se lăsă consumat de sentiment şi veni la Darius care rămăsese rece în urma sa. Veni la el şi-şi trecu mâinile după gâtul său oferindu-i un sărut franţuzesc. "O zi plăcută şi noroc, Darius. E tot ce pot să-ţi urez" zise Erik mergând către uşă, făcând o piruetă în timp ce deschidea uşa. Chicoti şi-şi duse palma la buze apoi o îndreptă către Darius, trimiţându-i un sărut.

Darius nu făcu altceva decât să îi zâmbească îngerului, pentru că habar nu avea ce ar fi putut face altceva. Era confuz în legătură cu ce voia Erik de fapt și știa că nu ar fi fost o mișcare foarte bună să i se alăture, în schimb, deși nu voia să recunoască asta, ideea că aceasta ar fi fost ultima dată când îl vede nu-i dădea pace. „Hei, Erik” spuse acesta „dacă mai aterizezi vreodată pe aici, nu uita să-mi faci o vizită. Mi-ar plăcea să te revăd cândva.” Știa că în loc să spună aceste lucruri idioate, ar fi putut să se ducă la el și să-l oprească din a pleca, dar dacă ar fi făcut-o, apoi ce...?

Erik Morgan

Erik zâmbi şi ieşi. Într-un fel n-ar fi vrut să plece aşa că zăbovi pe holori şi văzu o uşă mare deschisă. Pândi să vada ce e acolo.

occ: hehe "Cina cea de Taina" venim :D