Reședința Martinez (Privat)

Enrique.
Emanuel era la duș, iar Enrique se mulțumea să bea niște vin și să citească o carte bună, fiind mulțumit de faptul că scăpaseră din ghiarele cutremurului și se întâlniseră cu bine în tabăra refugiaților. În sinea lui era puțin neliniștit de soarta întregii planete, dar pentru siguranța celor doi ar fi putut să cheltuie oricât, asta nu era o problemă. Problema era faptul că Emanuel se simțea, de ceva timp, destul de rău.

După un duș lung și revigorant, Emanuel decise să ignore durerea persistentă din umărul său și își luase pe el o pereche de pantaloni de pijama, fără să pună pe el vreun tricou, știind că asta îl înnebunea pe Enrique, și voia să-l facă să se simtă mai bine, din moment ce începuse să se îngrijoreze pentru el din cauză că nu se simțea foarte bine. Ieșise din duș și îl văzuse pe iubitul său citind o carte, așa că se așezase pe scaunul din fața sa și dădu drumul la televizor, cu volumul foarte mare. „Te deranjează?” îl întrebă pe Enrique cu sub înțeles.

Enrique.
Oftând, Enrique, lăsă cartea din mână și se duse către iubitul său, ajutându-l să se ridice de pe scaun, apoi îl sărutase pasional. Nu ar fi putut să exprime în cuvinte cât de fericit era că-l avea în sfârșit alături. „Sincer, da, mă deranjează, dar nu m-ar deranja deloc să te miști până în pat. Acolo am putea face ceva ce ne place amândurora.”

OCC: perv mode on

occ: Oh, you perv.

Emanuel își sărută iubitul extrem de insistent, înaintând către pat. Nu era sigur că dacă ar fi făcut dragoste în acest moment ar fi putut să-l satisfacă pe Enrique în totalitate, având în vedere faptul că nu se simțea în apele sale, dar nu avea să refuze o partidă bună de relaxare, mai ales după sperietura pe care o trase adineauri. Își mai sărută iubitul de câteva ori, în timpul acesta trăgându-l către pat, și împingându-l pe salteaua moale, așezându-se și el lângă. „Hai, să vedem ce poți” spuse acesta.

Enrique.
Enrique îl luă pe Emanuel în brațe, încercând să găsească o poziție cât mai confortabilă pentru acesta. Cei doi continuară să se sărute câtva timp, însă fuseseră întrerupți de soneria unui telefon care aparținea milionarului. Acesta se scuză și merse să răspundă. Aflase că era vorba despre o afacere importantă. „Iubire, știu că e o prostie din partea mea, dar trebuie neapărat să mă întâlnesc cu tipul ăsta. E în regulă?”